Cel mai lung drum…drumul inapoi acasa…nu vroiam sa plec,nu vroiam sa te las acolo si ciudat,tu m-ai lasat pe mine inainte de a pleca undeva,m-ai lasat atunci cand aveam cea mai mare nevoie de tine si mi-ai injumatatit sufletul,mi-ai distrus inima transformand-o in milioane de farame uratite si uzate…atat de tare te adoram,atat de tare vroiam sa te tin flacara aprinsa in sufletul meu…ingerul meu ,ai plecat asa departe de mine…m-ai legat in lanturi si m-ai uitat pe fundul unui ocean ,iar acum am ramas aici sa plang o iubire distrusa inainte de vreme…atat de rau imi pare,cautand in mintea mea ravasita nu reusesc sa gasesc cuvintele potrivite pentru a-ti arata cat de mult regret,cat de tare ma doare,cat de tare as vrea sa ma trezesc din acest cosmar,sa te vad langa mine,sa ma iei in brate si sa-mi spui ca a fost doar un vis urat…iubirea mea,nu mai are nici un rost acum…ne-am pierdut in parcul plin cu salcami infloriti,ultimele amintiri ale noptilor calde de mai…
Am plecat si Doamne ,drumul asta imi pare atat de lung,atat de strain,atat de departe de mine…am vazut un fluture ce se lovea de geam,in timp ce mergeam cu tramvaiul si ma gandeam,uite asa sunt si eu,ma zbat si ma lovesc de geamul ala din fata mea,nu pot merge mai departe sub nici o forma,ceva ma opreste,ceva ma face sa ma ranesc singura,sa pic inca o data si inca o data in aceasi prapastie; oare imi place aceasta stare de rau,aceasta auto-mutilare a sufletului a devenit acum o obisnuinta pentru mine,un mod de a trai,un mod de a simti lumea ?!? Ufffffff as vrea sa stiu,as vrea sa simt altceva decat asta si totusi nu pot,nu pot sa las totul in urma si s-o iau din nou de la zero,nu pot lasa pe nimeni sa intre in lumea mea,nu vreau pe nimeni aproape si totusi sunt atat de singura,imi plange sufletul incontinuu,plang in fiecare seara,mor cu fiecare secunda care trece peste mine si ma gandesc tot timpul la tine,la ce-am fost candva…am ramas o umbra a copilului ce radea in mine candva…iubirea mea,nu mai are nici un rost acum…totul s-a pierdut in adierile noptilor de mai…
Iubesc fluturii,sunt tot ce mi-a mai ramas frumos si pur in viata,dragii mei fluturasi,ei imi duc gandurile departe,in soare,in cele mai curate lucruri de pe acest pamant…as vrea sa fiu ca ei,as vrea sa ma las purtata de vant,sa simt fiecare adiere,fiecare miros,fiecare culoare ametitor de stralucitoare a florilor de vara si sa nu existe nimic altceva decat gandul ca nu am nimic altceva,ca ziua de maine nu va exista pentru mine,ca nu imi pare rau de nimic…ca am sa mor intr-o noapte senina de mai…
O ultima suflare in miez de noapte,un ultim gand il indrept acum catre tine in speranta ca ai sa ma simti din nou,de maine am sa te uit,de maine am sa ma ridic si am sa merg mai departe,fara tine,fara sa privesc inapoi,fara sa regret nimic…am fost aici atata timp,am obosit,am murit pentru tine,dar nu mai pot…nu te pot astepta o eternitate…promiteam candva ca am sa te iubesc vesnic,ca nu am sa te uit niciodata…imi pare rau ca trebuie sa-mi trec peste promisiuni dar viata mea nu se va opri la tine…am inteles acuma,unde dragoste nu e - ramane doar cenusa…imi pare rau dar am sa-mi vindec toate ranile,am sa invat sa fiu din nou eu si am sa uit de tine,am sa te las acolo unde ti-e locul – in trecut si privind catre tot ce a fost,la un moment dat o sa pot sa zambesc si sa accept ca a fost al meu,bun sau rau,a fost al meu si am sa-l imbratisez…si in ultimele clipe de visare haotica as vrea sa-ti multumesc pentru toata bucuria ce ai adus-o sufletului meu candva…iubirea mea,azi iti spun adio,azi ma scap din lanturile in care m-ai legat,azi am realizat cat de tare pot sa fiu,ca si eu ,ca si fluturasul acela din tramvai,am gasit dupa multe lupte si rani,fereastra din fata mea deschisa,am in fata o viata noua,o viata libera…adio,caci azi te-am lasat dincolo de acea fereastra…adio,caci de azi am incetat sa te mai iubesc…azi ma iubesc pe mine,azi imi este bine fara tine,fara ceea ce insemnai tu pentru mine candva…adio trecutul meu zbuciumat,vei ramane parte din ceea ce voi uita ca am fost vreodata…zana noptilor de mai…
Adio!
