Adio!Atat de usor de spus acest cuvant,sau cel putin pentru mine a fost o joaca sa il spun de atatea ori de-a lungul acestor 24 de ani in care am continuat sa las oameni in urma mea,oameni ce i-am iubit,oameni ce i-am urat,oameni carora nu le-am dat sansa sa fie,toti au venit si au trecut ca niste frunze moarte purtate de vant pe strazile pustii ale unui oras paralizat in bezna noptilor reci de octombrie...nu mi-a pasat si nici nu-mi pasa,niciodata nu mi-a parut rau ca am trecut peste suflete si sentimente,ca am ranit si m-am lasat ranita,ca am lasat un infinit de lacrimi sa arda in zadar in speranta ca am sa devin un om mai bun si totusi ,am ramas acelasi demon imbracat in hainele unui copil speriat si inocent,nu te lasa pacalit atat de usor,aparentele sunt inselatoare si probabil maine am sa te ranesc ,am sa te las plutind in tristete si dezamagire,iar eu am sa fac ce stiu eu mai bine,imi voi continua drumul spre eternitate, cu acelasi zambet amar pe buze,cu aceasi privire golita de orice speranta,acelasi suflet mizerabil...nu imi pasa...nu imi pare rau...singurul lucru pe care il vei auzi va fi vocea mea soptindu-ti prin intuneric:"Esti un trecut nesemnificativ,esti o amintire prafuita,azi,maine si pentru totdeauna esti nimeni si nimic...adio..."
