In lipsa unei idei raman sentimentele...

Ar trebui sa incep aici , sa conturez prin cuvinte ceva luminos , sa iti arat cat de “deosebita” sunt eu , ca exista un acel ceva in mine ce merita salvat , ce nu trebuie lasat sa se stinga si totusi , imi vine atat de greu sa imi pun ordine in idei si sa ma hotarasc asupra unui inceput…nu-mi mai simt gandurile , au devenit franturi haotice ce graviteaza in jurul aceluiasi subiect - tu…tu , eu , noi…oare exista undeva in acest univers un “noi”, oare din cand in cand te gandesti si tu cum am fi in postura de “noi”, oare am gandi mai bine , oare am simti mai mult , mai pur?!?Atatea lucuri as vrea sa te intreb , lucruri pe care cateodata am impresia ca le-am uzat de-a lungul timpului si astfel si-au pierdut din valoare , s-au dizolvat lasand in urma lor numai gustul amar al unei iubiri ucise inainte de vreme.
Intotdeauna te privesc in timp ce dormi , te privesc cum adormi , cum te pierzi in vise , cum visezi si , ma intreb cum as putea sa fiu si eu acolo , in visele tale , pentru ca fiind langa tine nu e de ajuns , nu e de ajuns sa iti simt trupul , cand sufletul iti zburda atat de departe de mine…nu reusesc sa ajung la tine oricat de mult as incerca , oricat de tare as alerga , intotdeauna raman cu un pas in urma ta…e frustrant – te vreau , te strig , te caut , te gasesc si totusi nu te pot avea decat intr-un mod superficial…
Nehotararea ta imi tulbura calmul ce-mi mai ramasese dupa atatea zile pline de neliniste si de aceea iti spun: “transforma-ma in piatra si ingheata-mi sangele in vene , fa ca aceasta stare de amorteala sa se transforme in paralizie completa a sufletului , in amnezie , fa-ma sa uit totul , sa ma ratacesc in visarea cea mai adanca , sa nu mai existe nimic in afara de iluzia ca nu mai am nimic…pentru ca fara acele vibratii pe care mi le-ai oferit pana acum , inima mea refuza sa ma mai sustina , refuza sa mai creada…si totusi , intre timp , printe lacrimi si scapari rautacioase in care as vrea sa nu te fi cunoscut niciodata , inca te mai rog sa nu ma lasi aici , sa nu ma lasi acum , sa nu ma lasi niciodata , ramai , da-mi sansa sa fiu , da-mi sansa sa-ti arat cum e…atat te-am asteptat , atat te-am cautat…atat te-am plans…nu pleca acum , nu acum cand ai putea sa ma iubesti…”