Nimic de spus...

Era inca noapte,inca se auzeau chemarile mute ale zanelor printre florile dulci-amarui de salcam…de ce dimineata intarzie sa apara,de ce tocmai acum cand am nevoie de razele de lumina sa ma trezeasca,sa imi arate ca mai am motive sa respir ?!?Unde…cum…cand…milioane de intrebari se invart in mintea mea…dar sunt atat de obosita,m-am pierdut pe drum si am uitat cine sunt,tot ce pot face este sa raman aici langa mine,sa ma privesc cum repet aceasi greseala inca o data si inca o data…cum stau acolo pe marginea ferestrei si incerc sa plang…ciudat nici sa plang nu mai pot,nu mai simt racoare noptilor de mai,nu mai pot visa in culori,poate daca as putea sa dorm pentru o secunda macar,poate atunci visele m-ar lasa sa ma pierd in acele lumi in care obisnuiam sa ratacesc pe vremea cand inca eram copil,cand totul era definit in nuante de negru si violet,zilele mele cu ploi si noptile purpurii cu zane si flori de salcam…le-am pierdut pe toate,am ramas cu nimic,chiar si starile de rau s-au dizolvat,nu mai pot simti nimic,totul vine si trece cu o viteza uluitoare si eu raman cu nimic…sunt inca aici,ma privesc cum stau pe marginea ferestrei cautand raspunsurile in stele,in luna ,ele sunt acolo sus de atata timp,au vazut totul,poate stiu totul si totusi…nu au raspunsurile ce le caut… inca ma pierd in intuneric…inca se aud cantarile zanelor printre florile dulci-amarui de salcam,iar eu…inca mai astept razele de soare,ultimele sperante…si totusi…e inca noapte…