marți, 28 iulie 2009

Amintiri...regrete...final de drum...

Ultimele clipe petrecute aici,ultimele priviri aruncate in stanga si in dreapta pentru a fura din frumusetea acestui loc,pentru a reusi sa pastrez in amintiri locurile mele de liniste,oamenii apropiati sufletului meu,ultima suflare in acest miez de noapte,ultimele sperante ca va fi bine intr-un final s-au ars,s-au indepartat de mine cu o viteza uluitoare si am ramas cu nimic,nici macar cu lacrimi,e ars totul,e numai cenusa...disperare,negru si nimic...
Visam zilele trecute ca va fi bine intr-un viitor nu foarte indepartat,ca o sa pot sa ma bucur candva si chiar incepusem sa-mi vindec ranile,eram atat de fericita ca sunt inca in picioare,ca prind fiecare rasarit,ca fiecare apus duce cu el visele mele catre eternitate...si era bine,eram oarecum pe drumul catre vindecare,eram linistita...dar ca de fiecare data ati vrut sa va asigurati ca nu am parte decat de negru,ca violetul basmelor mele nu e pentru mine,ca nu e real...m-ati adus din nou in genunchi,mi-ati adus din nou lacrimi,m-ati umplut de ura si de disperare,m-ati tot lovit pana mi-ati simtit si ultima rasuflare cum se stinge in van si nu v-a pasat ba chiar mi-ati ras in fata...si totusi nu-i nimic,am renuntat sa mai sper,sa mai caut ceva,sa mai vreau ceva,am sa plec,va ramane in urma o amintire,vor ramane regretele si poate niste amintiri frumoase cu acei putini oameni care m-au facut sa vibrez candva...poate e lasitate din partea mea sa plec asa,fara o lupta,fara o ultima incercare de a indrepta lucrurile dar,sincer,am obosit,simt ca este momentul sa renunt sa mai fiu eu impotriva tuturor,ma uit in oglinda si acum am ramas doar eu impotriva mea,nu ma mai recunosc,nu ma mai vreau,nu ma mai iubesc...totul e tacere acum,am pierdut tot ce aveam,am ramas doar cu aceasta disperare si atat,de data asta inchid ochii si ma resemnez...e timpul sa plec acasa...

Un comentariu: