~Violet~

S-au scuturat salcamii de atata timp,au ramas pierduti intr-un decor verde, printre ceilalti copaci,asa cum si eu am ramas silueta stearsa intr-o multime de umbre...si nimeni nu-i mai vede pentru ca lipsesc frumoasele flori si nimeni nu ma observa pentru ca mi-a disparut stralucirea din priviri,scanteia aceea purpurie a devenit tot mai mica si s-a dizolvat,lasand in urma doar praf,doar cioburi de sticla violet si niste imagini ale unei vieti frumos colorate care incet incet incep sa arda,sa se transforme in cenusa,sa zboare de ici colo prin acest suflet al meu...si sunt jos,in genunchi,plang,nimeni nu ma vede,toti trec pe langa mine senini,fericiti,visatori...nimeni nu ma vede,nimeni nu se opreste macar pentru cateva clipe sa intrebe "Ai nevoie de ajutor?"...ce va pasa voua?!?de cand ma stiu am lacrimile acestea pe fata,in suflet,dintotdeauna plang,am plans pentru copilaria mea furata,pentru iubirea mea tradata,pentru sufletul meu ars de ura voastra,am plans pentru voi, din cauza dorintei voastre de a avea totul si de a nu stii nimic...ce va pasa voua?!?sunteti prea orbi pentru a mai vedea ceva in jur in afara de lumea voastra artificiala si limitata...pacat,dincolo de barierele voastre,abia dincolo de ele apare viata,se naste iubirea,exista libertatea...pacat...priveam candva chipurile oamenilor din jurul meu,atat de comune,aproape identice,cu acelasi zambet contrafacut pe fata ei se invart in aceasta hora a umbrelor si se mint zilnic ca atat este,ca atat trebuie sa fie si nu mai exista nimic altceva,fericirea lor e numai pana acolo,pana in punctul in care au ajuns si atat,restul e tacere...tacere si nimic...inocenta sau ignoranta,ce va orbeste si va opreste din drumul vostru catre nemurire?!?Are rost,mai are rost?!?Nu va pasa si oricum chiar daca v-ar pasa,probabil ar fi prea tarziu...jocul acesta e inceput de mult,ati avut de ales si ati ales prost inca de la inceput...pacat,a trai inseamna mult mai mult decat rezultatul calculului "apa plus mancare plus aer egal VIATA"...pacat...
Eu am ramas tot timpul aici,in aceasta lume violet si am plans pentru greselile mele,pentru rautatea cu care mi-ati distrus visele si m-ati adus in genunchi,transformandu-ma in ceea ce am ramas acum,o silueta amara intr-o lume a umbrelor...si totusi dupa atatea framantari,dupa ce am spus mai mult decat trebuia,inca nu ati inteles nimic,cu capul in pamant,orbiti,obositi, va continuati drumul vostru catre nicaieri...si totusi,ce va pasa voua?!?