Mai aproape de cer...

Candva,cumva,acest destin imi va purta pasii catre tine,intr-un final soarele imi va surade si imi va lumina calea catre adevarata fericire,nu mai e mult,mai e atat de putin si am sa fiu acolo,in fata ta,in fata unei noi vieti si a unei vechi iubiri...te-am pierdut,te-am gasit,m-am ratacit pe drumul asta al meu atat de anevoios si am uitat de ce am plecat de fapt,ce cautam si mai ales cine ma astepta la capatul acestei calatorii...iubitul meu ,candva sper ca vei gasi puterea in tine sa ma poti ierta pentru nesiguranta mea,pentru tradarea si neincrederea mea,am uitat cum eram fiinta completa prin tine,cum am devenit astru ceresc cu tine,am uitat cat ma iubeai si, te-am urat,atat de tare te-am urat si te-am indepartat de mine...si cat am gresit,cat de mult am putut gresii...si chiar de nu esti tu perfect,iubirea noastra are toate sansele sa devina una extraordinara,stiu ca trebuie sa fiu acolo,stiu ca vreau sa fiu acolo,stiu ca ma vrei acolo,iar de azi m-am trezit,am vazut adevarul din sufletul meu,esti inca aici,esti parte din mine si ciudat,nimic nu mai doare,esti atat de departe si totusi zi de zi cu mine;nu a fost nevoie decat de un moment de stralucire ca sa-mi dau seama cat de mult am gresit pana acum,ca ma invarteam intr-un spatiu inchis,intr-un delir continuu...m-am trezit,sunt aici,mai buna,mai aproape de tine,mai iubitoare ca niciodata...sufletul meu pereche,ajuta-ma,iarta-ma,iubeste-ma....tot timpul am sa te astept,oricat va fi nevoie,oricat ar durea...