Positive vibes baby...

Daaaaaaaaaa...iubesc noptile de iulie la fel cum iubeam noptile calde de mai,poate mai mult,chiar daca am pierdut florile de salcam ,am primit in schimb ploaia rece din miez de noapte,ultimele lacrimi s-au scurs,s-au spalat odata cu ploaia si am iertat totul,a ramas acolo unde-i este locul-in trecut...s-a terminat,sunt aici, in fata unei noi zile,a unui nou univers,pulsand noi sentimente,traversand stari de mult uitate...e atat de pur,delirant,as plange dar ceva ma opreste,explozia de noi sentimente e prea puternica pentru a mai ramane loc si pentru lacrimi...vibrez,simt din nou,rad atat de frumos privindu-ma prin ochii tai,incotro ma indrept nu stiu si nici nu vreau sa stiu deocamdata,e atat de bine,e atat de puternic tot ce am luat de la tine,e in mine,nu o pot lasa afara,acea scanteie purpurie m-a trezit din amorteala in care m-am pierdut pana acum, m-a facut sa plutesc,sa tremur,sa vreau sa nu se opreasca niciodata...inchid ochii si ma simt in acel moment,exact asa,exact acolo si iti multumesc pentru ca ai fost acolo,ca ai fost asa,ca m-ai facut sa exist in universurile violet pe care refuzam sa le vad,ca acum exista zile purpurii si nopti cu zane,ca negrul se dizolva si dispare treptat...multumesc...m-ai trezit,m-ai salvat,m-ai purtat printre astrii si m-ai lasat acolo,nu mai vreau sa cobor,sunt acasa...multumesc pentru felul in care ma privesti,ca poti sa ma vezi asa cum sunt de fapt,ca ai crezut ca as putea fi...ca m-ai tinut de mana...multumesc...