Transparent...

Inchide ochii din nou,de data asta, ceata care te invaluie se strange in jurul tau ca un val de matase acida,iti aduce lacrimi,iti opreste respiratia…iti arde visele ramase in picioare dupa atata timp de ratacire printre himerele destinului tau cenusiu…ai vrea sa dormi,sa te pierzi in somnul cel mai adanc si sa nu mai existe nimic in afara de gandul ca ai scapat,oriunde ai fi atunci,va fi mult mai bine decat aici,decat in cosmarul pe care ti-l pictezi zi de zi pe aceasta panza numita viata…e cenusiu rozul tau sau pur si simplu ochii tai au obosit si refuza sa vada ca mai exista si altceva in afara de plumb?!?
Dimineata…seara…rasarit…apus…somn si nimic altceva;nici macar somnul acela nu te ajuta cu nimic pentru ca este de fapt o amortire a corpului tau subrezit de vreme si impovarat de banalele si comunele “nefericiri umane”,unde este sufletul tau oare,pe ce taramuri se invarte si zburda,cum de nu mai ai puterea sa-l prinzi si sa-l aduci inapoi acolo unde ii este locul,nu vezi ca te pierzi pe drum,te pierzi in ceata…ochii tai refuza sa mai vada si altceva in afara de plumbul cerului de octombrie?!?
Gol,nici un sunet nu se aude din interiorul tau,in locul unde candva pulsa viata,acum nici macar ecoul zilelor fericite nu mai exista,s-au stins incet,s-au pierdut odata cu trecere secundelor si intr-un final au disparut ca si cand niciodata nu ar fi fost acolo,ca si cand ai fi fost dintotdeauna in aceasta stare de delir…inchizi din nou ochii,nu mai suporti ceata care te cuprinde din toate partile,iti murdareste pielea,iti inunda timpanele cu tipetele disperate ale singuratatii in care traiesti,daca se poate numi “a trai” ceea ce faci tu,iti aduce aminte cate mai ai de schimbat la tine,la lumea din jurul tau,cate ai avut si cate ai pierdut pe drum…si totusi nu faci nimic,nu vei face niciodata…inima ta este de plumb…in jurul tau numai plumb…ochii tai obositi si orbiti de ura nu vad decat asta-plumb!!!
Da,ura…de unde,de ce,cum de atata iubire s-a transformat in nimic?!?Acum din pacate e prea tarziu pentru intrebarile astea,acum ai uitat ce inseamna liniste,ce inseamna iubire,ce inseamna iertare…si totusi nu mai conteaza cum ar fi fost daca,cum ar fi daca…ai inteles – nu vrei schimbare,starea asta de rau chiar te prinde si vrei sa ramai asa,desi mai visezi din cand in cand ca totul se va termina si vei putea visa din nou la cerul acela senin de mai…nu poti si nu te vei schimba,motivul ce ar fi putut aprinde o scanteie in tine a disparut,s-a dizolvat in banalitatea zilelor toride de vara si in mizeria orasului acesta plictisit…dar iertarea va veni si, odata cu ea si eliberarea sufletului tau inlantuit de atata frica si ura,va veni o zi cand inima ta de plumb va pulsa din nou in alte universuri,in lumi puternic colorate ,in lumi unde ochii tai vor crea culorile unui nou inceput…unui nou vis…unui nou tu…