sâmbătă, 25 iulie 2009

Dragostea vietii mele...marea mea dezamagire...

Nopti frumoase de iarna,nopti albe traite in bratele tale, vise, sperante, planuri de a creste impreuna;in tot ce am spus si am facut a fost un adevar,a fost singurul meu adevar,singura mea iubire,singura mea ratiune,nebunia si delirul meu...te iubesc,amintirea mea violet,esti tot ce mi-a ramas,totul a disparut,s-a pierdut in nebunia zilelor de primavara si ai uitat de tot,de iubirea noastra,de lacrimile mele...de mine,sufletul meu pereche,te-am pierdut,am ramas sa fiu de-acum doar jumatate din ceea ce eram inainte,sa fac doar jumatate din lucrurile pe care le faceam, sa simt decat jumatatea ta de inima cum bate,in rest tacere si....nimic...
Privesc in fiecare dimineata rasaritul,imi lipsesc cuvintele tale,imi lipseste senzatia pe care o aveam de fiecare data cand ma trezeai pentru a-mi arata un nou soare intr-o noua zi,iar acum fiecare rasarit trece peste mine fara a-mi atinge sufletul,nici macar nu-l mai privesc,de fapt ochii mei sunt aproape inchisi,privesc numai pamantul,urmaresc fiecare lacrima care se scurge si moare pentru tot ce a fost,pentru ce nu va mai fi niciodata...
A trecut atata timp,atat de dor imi e de tine,inca te mai simt,iti aud vocea si de fapt imi intorc privirea pentru a fi dezamagita din nou,nu esti tu,nu vei fi niciodata si de fiecare data imi jur ca a fost pentru ultima oara,ca nu o sa ma mai gandesc la tine si o fac iar si iar ,nu imi pot imagina cum ar fi viata mea fara,nu imi pot imagina cum poti trai tu fara...iubirea mea violet,unde esti?!?
Tot timpul ma intreb de ce nu am meritat macar un adio,macar un ultim zambet care sa-mi aline sufletul,cat de tare ai vrut sa scapi de mine si cat de nebuna a fost fuga ta catre acele noi lumi unde eu nu am loc,unde eu nu pot intra?!?Iubirea mea...oriunde ai fi,orice ai face,mereu o sa ramai in mintea si sufletul meu,asa cum ti-am promis candva,asa cum ne-am promis,inima mea e acolo departe,iar a ta inca mai bate in pieptul meu,desi injumatatita,e aici,se chinuie sa ma mai sustina,sa ma treaca de pe-o zi pe alta...si inca doare,inca arde ca si cum nu ar fi trecut nici macar o secunda peste mine ,dar nu am unde sa plec,de aceea sunt tot aici,inca te astept sa vi sa ma trezesti,sa ma salvezi,sa ma ierti...dragostea mea purpurie chiar de esti prins in alte universuri stii ca inima mea bate pentru tine,stii ca toate gandurile mele bune le indrept catre tine,dar tot doare,tot nu mai avem nimic,tot ne pierdem amandoi in singuratate si disperare...nu voi intelege niciodata de ce...te iubesc atat de tare....tu,amintirea mea dulce-amaruie...

Un comentariu:

  1. Foarte profund ceea ce ai scris. :( Si ce?
    Dragostea vietii tale.. ar fi trebuit sa ramana...in sufletul tau. Adio? pff
    Eu nici bye nu i-am spus...:(

    RăspundețiȘtergere